argument

Seria "Spadasinul" este dedicata scriitorului simbolist francez Jean-Marie-Mathias-Philippe-Auguste de Villiers de l’Isle-Adam si volumului acestuia "Povestiri crude si insolite".

Jean-Marie-Mathias-Philippe-Auguste de Villiers de l’Isle-Adam, cunoscut drept contele apoi din 1846 marchizul de Villiers de l’Isle-Adam, a fost un scriitor simbolist francez de origine bretona (n.1838- d.1889). A fost scriitor, romancier, nuvelist, dramaturg, poet). Cele mai cunoscute lucrari ale sale de astazi sunt "Povestiri crude si insolite" (1883), "Future Eve" - roman stiintifico-fantastic si drama "Axël" care anunta teatrul simbolist.

Lucrarile din aceasta serie sunt dedicate scriitorului Villiers de l’Isle-Adam si volumului acestuia "Povestiri crude si insolite" dar nu sunt inspirate din povestirile cuprinse in volum. Dand frau liber imaginatiei, cautand ca fiecare lucrare sa vorbeasca in sine nerenuntand la placerea de a surprinde, preocupata de dedesubturile umanitatii, am creat seria “Spadasinul”, pastrand atmosfera unui secol XIX intr-o Franta inchipuita, uneori folosind o usoara persiflare ori daca vreti sarcasmul. In acest sens am dedicat seria marelui scriitor simbolist si volumului acestuia. Poate nota comuna de ridiculizare disimulata a facut sa hotarasc directia atunci cand am dedicat seria de lucrari.

Reprezentarile produse de imaginatie care nu corespund realitatii dar care pe alocuri au un corespondent direct cu realitatea acelor vremuri, pot fi regasite in parte in fiecare lucrare ce evoca o intamplare. O lume pestrita in care privitorul la randul sau face un exercitiu de imaginatie completand sau gasind insemnatate in fiecare lucrare. Titlurile sugestive fac ca aceasta serie sa fie parcursa cu usurinta, ba chiar uneori acestea sunt punctul de plecare, perspectiva din care imaginatia porneste capatand directie si sens.

Din multitudinea de semnificatii pe care le are in postmodernitate termenul de sincretism, am optat sau mai bine spus m-a interesat mai mult cea care se refera la contextul cultural al acelor vremuri. Astfel am articulat in triada frumos-adevar-bine, cautand calitatea de "emanatie" care s-ar dezvolta in serie si toate acestea dorind a fi traite de publicul privitor in calitatea lor de stari ale impresivitatii- senzitivitate, emotivitate, constientizare, s.a.m.d. Aceasta stare as defini-o aici ca sincretism valoric. Triada frumos-adevar-bine, m-a ajutat sa prezint in seria "Spadasinul" mai degraba un grup de efecte (emanatii) ale unei culturi dintr-o Franta de secol XIX, dorind ca transformarile suportate de lucrari in contact cu constiinta publicului privitor sa faca apel la imaginatia acestuia. Am structurat formele folosite in conformitate cu principiul abstractizarii cautand sa cuprind sensuri si valori.

Din sirul de elemente determinative -valori, categorii, stari ale receptivitatii determinate de natura impactului impresiv, am modelat un discurs artistic scenic, menit sa amplifice impactul vizual-estetic. Asa am socotit faptul ca aceste elemente imi vor acoperi suma optima necesara si suficienta pentru un discurs artistic in sensul eficientei maxime.

Daca in cazul formelor geometrice folosite in lucrari am urmat o oarecare omogenitate, in cazul mesajului am cautat folosindu-mi imaginatia si cunostintele sa punctez un soi de "lectura" creata din imagini. Epicentrul ori punctul de focalizare l-am plasat in directia constientizarii, intelegerii valorilor acelor vremuri. Sensurile degajate in limitele discursului artistic prezentat, sunt adresate celor ce doresc sa-si "gadile" parametrii senzoriali cu efecte date de propriile lor stari de receptivitate. O alta "cheie" in "lectura" vizuala reprezentata in seria "Spadasinul", este una metaforica ce implica nevoia unei conexiuni cu lumea actuala ori daca vreti viitoare.
Lavinia Bujor-Deaconu