argument

Bosonul Higgs - particula lui Dumnezeu

Un soi de personificare a bosonului, o reprezentare a particulei sau mai amplu spus o paralelă care se justifică prin specificul de organizare a conștiinței și implicit al modului de a reprezenta lucrurile.
Într-un anume sens, am putea socoti o astfel de reprezentare a bosonului, a particulei (recenta descoperire a oamenilor de știință), ca fiind una irațională, însă din dorința de a reda realități nevăzute, câmpuri ce nu pot fi explorate vizual, am aplicat o forță integratoare cultural-estetică, personificarea.
Reprezentarea sesizării sau mai clar existenței invizibilului în vizibil este dovada intercondiționării și întrepătrunderii lumilor invizibile cu cea vizibilă încât s-ar putea crede într-o interdependență absolută.

În seria "Bosonul Higgs-particula lui Dumnezeu", bosonul este precum un personaj născut parcă printr-o "sinestezie" și formulat prin, cu ajutorul transferului de sens. Ce este cel mai surprinzător, este faptul că din termenul sinestezie, termen care se referă doar la senzații, provine termenul estetică (știința despre frumos) - (interdeterminarea între aisthesis și aesthetica - Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a-2-a, București, Editura Univers Enciclopedic p.98).
Într-un anume fel s-a creat o procedură complexă de amplificare a imaginației.

În calitate de sinonim al fenomenului de atribuire, cuvântul transfer, îl folosesc în cazul de față pentru a explica modul propriu de reprezentare, anume o oarecare "sinestezie" declanșată, produsă cu intenție artistică sau/și exercitarea unei înrâuriri reconfigurative.

Un soi de democratism postmodern a făcut ca în desfășurarea vizuală a unui element nevăzut, să aleg și să absorb caracteristici proprii omului, pentru compunerea dintr-o perspectivă pur speculativă a structurii bosonului. Am căutat să încarc sensul mesajului cu viață, mișcare, emoții, elan, pasiune...
Cu o capacitate de întruchipare, de reprezentare în forme concrete, prin elementul comun lupa și cu ajutorul fantelor translucide, am căutat să subliniez uluirea și universul care se continuă dincolo de boson. Totodată, implicit, caracterul științific de cercetare ce a stat la fundamentul inspirației. Dintre cei ce îmbrățișează gândirea, manifestarea postmodernă, ar putea considera că a cere artei vizuale imitația fenomenelor naturii din lumea înconjurătoare este o dovadă de neînțelegere a specificului postmodernismului cât și a menirii acestuia.
Îndârjirea creatorului are ceva eroic în ascensiunea pe care o traversează când concepe, așa cum în procesul științific de cercetare vom găsi mereu forme de manifestare a sublimului.
Abstractizarea care nu este nimic altceva decât un proces al gândirii care pune într-un mod separat de înfățișarea materială, de concret, elementele constitutive ale unui ansamblu, pune în lumină veridicitatea redării vieții lăuntrice a omului. În seria de lucrări "Bosonul Higgs-particula lui Dumnezeu", se poate vorbi despre desfășurarea muncii raționale în procesul de prelucrare a materialului emoțional, pentru a reda vizual elemente nevăzute, elemente invizibile ochiului liber.

Caracterul organic atribuit (elementului vizual)-bosonul, întărește transferul de calități în realizarea reconfigurării.
Lavinia Bujor-Deaconu