Pentru artista Lavinia Bujor-Deaconu, imaginatia este precum noaptea iar curajul, priceperea si putinta de a o exprima - precum ziua. Dar cand fiinta straluceste in intunericul imaginatiei, aceasta poate fi transformata in arta.
lansare de carte
"Precum fotonul in dualismul sau unda - corpuscul, cand interactionez cu materia, ma comport precum o particula iar cand sunt libera devin o unda.
M-as imbraca zi de zi cu substanta ultima Dumnezeu si ori de cate ori as putea, intr-o emanatie de lumina, as arde propriul corp de necredinte adunate fara noima. Dar nu sunt un luptator!
Ma bucur de viata asa cum este ea si astfel intentia de lumina cu care privesc fiecare lucru, exileaza parca topind toate necredintele.
Aparitia volumului de poezie "Ma bucur de viata sau Jurnal fara timp" n-ar fi fost posibila fara ideea unui curaj de a scoate la iveala neputinte.
Asemenea unui jurnal intim, versurile volumului aduc in atentia cititorului, cele mai adanci si ascunse trairi, marturisiri profunde. O transformare a cunoasterii in intelepciune."
Mezzosoprana
Lavinia Bujor-Deaconu
Expozitia de pictura in dialog cu poezia invitata la Praznuirea hramului Bisericii Ortodoxe Sfanta Sofia din Bucuresti
"Formele Iubirii"- pictura in dialog cu poezia, prezinta treisprezece forme ale iubirii infatisate de Univers prin oameni. Fiecare lucrare a fost insotita de poezia care a stat la baza inspiratiei.
Atat picturile cat si poeziile create de autoare in aceasta formulare, "s-au simtit la ele acasa", deoarece expuse fiind in curtea bisericii, un spatiu parca rupt dintr-o poveste despre un rai asezat pe pamant, au format o unificare intre idee - cuvant si spatialitate, conturand in premiera o atitudine postmoderna de o deosebita valoare culturala.
Vedeta expozitiei a fost lucrarea "Lumea cu gratie si recapatarea sublimului" insotita de poezia "Crescatoarea de aripi".
De orientare postmoderna, arta si creatia mezzo-sopranei Lavinia Bujor-Deaconu, autoarea lucrarilor, este considerata ca fiind una vizionara, profunda, de sorginte si intelepciune crestina, cu influente de abstractizare si realism poetic.
Ca sarbatoare de rang inalt, Praznuirea hramului Bisericii Ortodoxe Sfanta Sofia din Bucuresti, ocupa un loc de cinste in inimile oamenilor. Cu mesele bogate si portile deschise, evenimentul a avut loc, potrivit traditiei sambata 16 si duminica 17 septembrie 2023 sub atenta prezenta si implicare a Parintelui Paroh Eduard Valentin Toader si a preotului Boboiescu Valentin.
moment artistic sustinut cu ocazia Sfantului Mucenic Valentin
Duminica 30 iulie 2023, cu ocazia Sfantului Mucenic Valentin, Episcopul Umbrei, in biserica Sfanta Sofia din Bucuresti, s-a desfasurat momentul poetic "Inspiratii, Expiratii, Aspiratii". Evenimentul a avut loc la sfarsitul Sfintei Liturghii prin implicarea preotului paroh Eduard Valentin Toader, avand-o ca invitata pe distinsa mezzo-soprana Lavinia Bujor-Deaconu, beneficiind de participarea si bucuria sufleteasca a enoriasilor.
Momentul poetic "Inspiratii Expiratii Aspiratii" a cuprins poezii de cinstire si slava din creatia mezzo-sopranei Lavinia Bujor-Deaconu, aceasta recitandu-le in dar ca hrana sufleteasca din iubire cu multa bucurie. Evenimentul a avut loc si in contextul inceperii Postului Adormirii Maicii Domnului, ca un bun spiritual intr-o dimensiune a credintei si recunostintei. Credinciosii s-au bucurat de cuvantul viu al preotului paroh Eduard Valentin Toader care a subliniat importanta existentei dimensiunii culturale in viata oamenilor, reflectand cu pricepere si daruire asupra valorii ca factor semnificativ in cresterea duhovniceasca.
Sarbatorea de Paste
expozitia de pictura in dialog cu poezia "Formele iubirii"
Va invitam la expozitia de
pictura in dialog cu poezia
"Formele iubirii"
Am conturat aceasta expozitie de pictura in dialog cu poezia, concentrandu-ma indeosebi pe rezonanta cu totul speciala formata din suma legaturilor precise desfasurate intre cele doua arte. Vedeta expozitiei este lucrarea “Lumea cu gratie si recapatarea sublimului” insotita de poezia “Crescatoarea de aripi” din volumul de poezie “Hotii de splendori”. Am creat aceasta poezie nu mult dupa terminarea lucrarii, fiind inspirata de factura paradisiaca a acesteia. Metoda fundamentala folosita pentru acest demers artistic, a fost atenta observare a propriilor trairi. Aceasta mi-a permis sa inteleg conexiunile, corespondentele precum si modul in care se naste un dialog real intre arte. La inceput, definirea acestor lucruri nu a fost verbala, ci interioara, prin discernamant si senzatie.
Cele doua metode concrete ce mi-au permis formularea au fost: analiza, cea care a devenit posibila atunci cand am adunat un numar suficient de observatii si insasi observatia. Am fost nevoita sa invat sa recunosc in mine momentele de constiinta si momentele goale fara vreo consistenta anume.
Pentru a putea configura aceasta activitate artistica creatoare, acest dialog strans, rezonant intre cele doua arte, pictura si poezia, a trebuit sa fac niste “exercitii”, in sensul unor fotografii mentale cu propriul interior, in diferite momente, in diverse stari emotionale. Nu este vorba de fotografii interioare de detaliu ci de vederi de ansamblu. Acestea contineau tot ce puteam vedea in interior la acel moment dat: emotii, ganduri, senzatii, posturi, miscari, tonuri ale vocii, expresii ale fetei s.a.m.d. Am obtinut o adevarata colectie de portrete ale interiorului cu ajutorul careia s-a conturat un dialog consonant, curgator intre cele doua arte. Scopul fundamental a fost eliberarea sau mai bine spus crearea unei carari intre arte, intre lumi.
Conditia ferma a fost aceea de a avea energia necesara acestui scop. Uneori nu am avut suficienta energie si a trebuit sa invat sa o economisesc in vederea unei munci utile. Asa am inceput sa renunt la emotii inutile, asteptari anxioase ale unor lucruri neplacute, posibile sau nu, la graba inutila, nervozitate, iritabilitate, imaginatie, visare, la tensiunea inutila a muschilor disproportionata fata de activitatea depusa, vorbaria fara noima, atentia acordata unor lucruri sau oameni cu care nu aveam nimic in comun. Renuntand la acestea am avut energie suficienta pentru a formula noi perspective creatoare ce hranesc sufletul.
Cred dintotdeauna ca dintre cele trei tipuri de hrana: hrana obisnuita pe care o mancam, aerul pe care il respiram si impresiile noastre, impresiile ar reprezenta cea mai importanta hrana. Sigur, atat aerul cat si hrana necesara mentinerii vietii ocupa un etaj important in organism.
in acest mod am realizat ca pentru a configura legaturi reale bine definite intre cele doua arte, aveam nevoie de fapt sa raman treaza!. Dar treaza in sensul figurat al cuvantului. Acela in care nu uitam de conditia necesara in urma careia pot fi create perspective artistice, lucrari, interpretari vocale ori poezii.
Astfel am decis sa chem pe cineva care sa ma trezeasca mereu. Dar m-am gandit ca acela ar putea fi si el incapabil sa ramana treaz intr-unul din momente. Asa, am folosit un ceas desteptator, dar m-am obisnuit repede cu el, nu-l mai auzeam.
Un om singur nu poate face nimic!.
Am inteles imediat ca trebuie sa fac de fapt o munca hristocentrica, conturata in jurul unei clare trairi si anume iubirea. O forta poate cea mai puternica forta cunoscuta in univers pana acum. Pentru scopul ce-l aveam, am scos la lumina iubirea si odata cu ea au inceput sa se arate forme infinite de iubire. Daca intelegi iubirea ca ea insasi pusa in scopul vietii, intelegi si vastitatea formelor iubirii.
in lucrarile alese am folosit simboluri, urmari ale unor sinteze a cunoasterii, ce m-au ajutat sa incifrez si sa transmit prin aceste minunate forme de exprimare pictura si poezia: senzatiile, impresiile, emotiile, gandurile, de fapt un intreg univers. in acest sens ar fi posibil sa vorbesc despre un simbolism al limbajului pictural. Mai exact, in aceasta expozitie este vorba despre intelegerea sensului atribuit fiecarei forme picturale, configurate mai intai intr-un spatiu interior uman.
Stradania de a scoate la lumina prin intermediul acestei limbi universale arta, cateva forme de existenta a marii forte IUBIREA, mi-a creat o stare de multumire in tacere.
Iubirea este salvata de simpla corporalitate, de simplele impulsuri, de simplul act instinctiv, fiind mai degraba un rezultat al ridicarii iubirii dincolo de corpul fizic, in planul nevazut, acela al spiritului, luand functia de liant intre oameni sau fiind un factor de salvare si transcendere al eului dominant propriu, conturandu-se intr-o estetica cu pulsiuni contemplative, lipsindu-i indecenta ori vulgaritatea.
Asadar lucrarile asociate din expozitie, proiecteaza in ochii privitorului o iubire domesticita cu rol de restabilire continua a principiului realitatii, care domina principiul simplei placeri.
Cat despre compozitia cromatica a lucrarilor, vreau sa mentionez si sa subliniez totodata, practica spontana cu un procent deloc neglijabil de intuitie al alegerii si aplicarii culorii intr-un echilibru functional. Cu toate ca uneori am constituit o ratiune proprie bazata pe o egalitate intre procentele de culori primare, am largit paleta cautand sa restabilesc discursul cromatic prin devieri studiate.
Initial, cromatica mi-a parut ca joaca, doar rolul de fond uniform pentru o anumita lucrare, insa modul cum innobileaza ansamblul, o impune ca o voce de prima importanta in polifonia lucrarii. Cel mai elocvent exemplu ar fi lucrarea ”Univers paralel” insotita de poezia “Omnidirectional”.
Reprezentand in lucrari cu precadere nevazutul, am luat pozitia unei creaturi aflate cand in interiorul intregului, cand in exteriorul acestuia, crezand ca intregul se constituie atat din partile lui vazute cat si din cele nevazute. Am cautat ca in aceasta formulare de dialog intre pictura si poezie, drumul optic parcurs de privitor sa fie insotit de drumul “ne-optic”, intarind complexitatea experientei, creand o sinteza a privirii exterioare cu o viziune a interiorului, a nevazutului.
Nimic nu este intamplator in formularea, crearea si conceptul expozitiei. O unitate interioara capabila sa scoata la suprafata o umanitate careia ii apartinem si care ne defineste ca oameni.
Mezzosoprana Lavinia Bujor-Deaconu
"Dialogul picturii sale cu poezia materializat in expozitia "Formele iubirii", este si unul de orientare postmoderna plina de introspectii. "Hotii de splendori" este volumul de poezii in curs de aparitie si cuprinde in afara artei poetice ilustratii cu picturile !egate de aceste exceptionale poeme, picturi ce in mare parte sunt prezente in expozitie. "Crescatoarea de aripi" ca poezie si ca pictura - "Lumea cu gratie si recapatarea sublimului", mi se pare printre cele mai reievante. In volum se discuta despre gratie si sublim, despre regasirea de sine sau a adevarului, ca la unii mari filozofi sau lideri tibetani in cautarile lor. in pictura anterior mentionata ca si in altele, se cauta aceeasi regasire, desi mai degraba este o cautare. Pur plastica si spirituala. ...
Admirabil este si faptul ca artista abordeaza mai multe tehnici in pictura, depasind conditia de autodidact. ...
Poate ca muzica, prima dragoste a creatoarei Lavinia Bujor-Deaconu a fost cea care i-a dat primele aripi, insa prin poezie aceasta si-a rematerializat cautarile, dandu-le si mai multa trainicie si apoi mai recent, prin arta picturii, practicata cu asumata seriozitate si dezinvoltura creatoare, opera sa a devenit sincretica, rotunda si a prins reala culoare de care avea sufletu! sau nevoie. Creatoarea merita o sincera apreciere si incurajare din partea oricui intelege si promoveaza arta autentica si trairile sau cautarile care izvorasc din sensu! autenticului si al meditatiilor profunde."
Daniel Craciun, artist vizual si curator
" ... O sa ma adun ... o sa ma obisnuiesc intai. .. pentru ca m-a surprins calitatea picturii sensibile si totodata plina de forta! O sa gasesc greu cuvintele potrivite pentru a incropi cateva randuri ... "
Jan Albu, pictor
Stia a ne creste aripi in propriile virtuti.
In fiecare zi, isi punea si ea o pereche in culori diferite si zbura peste noi facand diverse lucruri. Ne povestea cum casa noastra este un castel cu turle agatate-n rai, sus de tot si pentru a ajunge acolo, avem nevoie de aripi. Mai avea o pereche speciala de zburatoare, mangaietoare in gingasia lor, cu care crea un reflex al fericirii din orice.
Dupa ce in fiecare dimineata numara boabele de roua de pe picioarele noastre, umede de somn, sapa in piatra tot ce ne invata, pentru ca timpul sa nu stearga in vreun fel margaritarele.
Si zbura mereu alaturea. Iar noi, zburand cu aripi pastelate, dand uneori de prapastii nestiute, treceam usor alergand cu pasi marunti si repezi, peste poduri de aur, miraculos construite de mama.
Avea multe perechi de maini, precum o zeitate indiana, cu care ne faurea zi de zi aripi invizibile ce purtau nume diferite.
Dar intr-o zi, au inceput a ne creste si noua perechi de maini si uitandu-ne-n oglinda, nu ne mai recunosteam. si viata, daca ne cerea cate ceva, fauream si noi cu ele, in pricepere.
Dar a venit o zi in care viata ne-a cerut sa daruim tot ce am primit, pentru ca in locul golit, sa se aseze Dumnezeu in tihna. si i-am facut loc lui Dumnezeu cu la fel de multa pricepere cu care mama-si golea sufletul cand ni se daruia toata.
Atunci am inteles cine este mama…
Ziua Internationala a Poeziei
"De la armonia notelor muzicale la ingemanarea cuvintelor"
Sarbatoarea Nasterii Domnului a inspirat dintotdeauna sentimente de inaltare sufleteasca exprimate in muzica si poezie sub forma colindelor traditionale. Populare sau culte, colindele surprind istoria mantuirii in forme concentrate si profunde al caror mesaj rezoneaza cu sensibiltatea sufletului care il cauta pe Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu vine in lume, se intrupeza ca Prunc, relatia cu El devine oricand posibila iar omul o poate exprima in forma existentei sale pamantesti pentru a se inalta la cele dumnezeiesti.
Cele 9 poezii ale mezzosopranei Lavinia Bujor-Deaconu redau taina intruparii Fiului lui Dumnezeu si mijlocesc emotia de a ne simti partasi acestui eveniment unic. Cuvantul nu se adreseaza ratiunii, intelegerii, ci emotiei si sensibilitatii profunde care devine „locul” de intalnire cu Dumnezeu. Transmiterea acestei stari se face prin revarsarea sufleteasca a trairilor, a raspunsurilor primite in inspiratie ca urmare a unei aspiratii. Asa dupa cum marturisea autoarea, pornind de la principiul existentei fizice a respiratiei, care presupune inspiratie si expiratie, omul este chemat la mai mult decat atat si anume la aspiratie. Aspiratia da sens spiritual existentei, ne da posibilitatea transcenderii lumii vazute si patrunderea in existenta spirituala a lui Dumnezeu, in „imparatia cerurilor”.
Astfel, cele 9 tablouri puse inaintea cititorului sunt reflectari ale starii de spirit, ale trairilor profunde care se constituie in trepte spirituale la capatul carora ne intalnim cu Dumnezeu, „Tatal nostru (care esti blandetea!)”. Ele cuprind intreaga expresie dumnezeiasca a Creatiei, toata teologia acesteia in forma poetica. Cuvintele sunt aceleasi -intrupare, mantuire, bucurie, bunatate, lumina, Duh, Fecioara, pastori, magi, cer, pamant, iesle- dar ingemanarea lor este unica. Asa cum notele muzicale sunt 7 dar ele pot crea mii de armonii, asa cuvintele din „compozitia” poetei creeaza un univers spiritual personal care are calitatea de a cuprinde pe toti in el.
in vremuri in care avalanse de cuvinte vin peste gandurile noastre, versul simplu al mezzosopranei Lavinia Bujor-Deaconu regenereaza si reaseaza pentru cititor sentimentele si trairile duhovnicesti ale Sarbatorii Nasterii Domului in sens izbavitor. Sinteza revelatiei intime a relatiei cu Dumnezeu a autoarei si aspiratia ei devine experienta traita si aspiratia fiecaruia dintre noi.
Preot Dr. Cristian Popa
Sarbatoarea Craciunului
Moment artistic sustinut in cadrul Stress Congress 2021