curentul artisticArtistic movement
Digital Trans Luminism
tensiunea precede forma, lumina devine materie tension precedes form, light becomes matter
și invizibilul devine perceptibil and the invisible becomes perceptible
curentul artisticArtistic movement
tensiunea precede forma, lumina devine materie tension precedes form, light becomes matter
și invizibilul devine perceptibil and the invisible becomes perceptible
Trans-Luminism Digital
Trans Luminismul Digital este un curent artistic contemporan formulat și propus de Lavinia Bujor-Deaconu, curent care redefinește relația dintre energie, formă și percepție vizuală în arta digitală.
Nucleul teoretic al curentului este reprezentat de principiul enunțat chiar de artistă: "Tensiunea precede forma" — o contribuție teoretică originală în discursul artei digitale moderne.
Curentul susține ideea că orice formă vizuală este efectul unei tensiuni interne, nevăzute, generatoare de energie. Forma nu este un început, ci un rezultat al unui proces de materializare a invizibilului — fie că este vorba despre câmpuri cuantice, vibrații sonore, energie biologică sau dimensiuni spirituale.
Digital Trans-Luminism is a contemporary artistic current formulated and proposed by Lavinia Bujor-Deaconu, a current that redefines the relationship between energy, form and visual perception in digital art.
The theoretical nucleus of the current is represented by the principle articulated by the artist herself: "Tension precedes form" — an original theoretical contribution to the discourse of modern digital art.
The current maintains that every visual form is the effect of an internal, unseen, energy-generating tension. Form is not a beginning, but the result of a process of materializing the invisible — whether in quantum fields, sound vibrations, biological energy or spiritual dimensions.
Astfel, Trans Luminismul Digital se afirmă ca un curent care tratează digitalul nu ca pe un instrument, ci ca pe un spațiu metafizic autonom, unde energia se manifestă ca formă, iar forma devine o expresie a unei lumi interioare arhetipale.
Rolul artistei este acela de mediator — o orchestratoare a luminii, a tensiunilor și a vibrațiilor din care ia naștere lucrarea de artă.
Thus, Digital Trans-Luminism asserts itself as a movement that treats the digital not as a tool, but as an autonomous metaphysical space, where energy manifests as form and form becomes an expression of an archetypal inner world.
The role of the artist is that of mediator — an orchestrator of light, tensions and vibrations from which the work of art is born.
Artista deschide o direcție istorică nouă: arta în care metafizica nu este reprezentată, ci revelată, iar digitalul devine un limbaj spiritual. The artist opens a new historic direction: art in which metaphysics is not represented but revealed, and the digital becomes a spiritual language.
Lucrări din ciclu · click pentru detalii Works from the cycle · click for details
Alter EgoAlter Ego
Seria Adam si EvaAdam and Eve Series
Ciclul "Anatomia Invizibilului" — lumină · tensiune · formă"Anatomy of the Invisible" — light · tension · form
Câmpuri de forțăForce Fields
Seria Megalopolis ContemporanContemporary Megalopolis Series
Ciclul "Anatomia Invizibilului" — lumină · tensiune · formă"Anatomy of the Invisible" — light · tension · form
SimțiriFeelings
Seria SimțiriFeelings Series
Ciclul "Anatomia Invizibilului" — lumină · tensiune · formă"Anatomy of the Invisible" — light · tension · form
Ciclul de lucrări The series of works
lumină · tensiune · formă light · tension · form
Trans-Luminismul Digital s-a constituit organic ca direcție artistică în urma unui proces de creație extins, desfășurat pe parcursul celor 17 serii de lucrări ale ciclului "Anatomia Invizibilului — lumină, tensiune, formă", realizate de artista Lavinia Bujor-Deaconu.
Prin continuitatea tematică, consistența limbajului vizual și aprofundarea relației dintre lumină, energie și formă, seriile acestui ciclu au generat un sistem estetic autonom, identificabil, care a condus la formularea curentului Trans-Luminismului Digital.
Digital Trans-Luminism was organically constituted as an artistic direction following an extended creative process, unfolding across 17 series of works of the cycle "Anatomy of the Invisible — light, tension, form", created by the artist Lavinia Bujor-Deaconu.
Through thematic continuity, the consistency of visual language and the deepening of the relationship between light, energy and form, the series of this cycle generated an autonomous, identifiable aesthetic system that led to the formulation of Digital Trans-Luminism.
Fundamentele curentuluiFoundations of the current
Principii, argument, manifest — cadrul teoretic al Trans-Luminismului Digital. Principles, argument, manifesto — the theoretical framework of Digital Trans-Luminism.
Despre artistAbout the artist
Mezzosoprană, pictoriță, poetă — un singur act privit din unghiuri diferite. Mezzosoprano, painter, poet — one act seen from different angles.
Ciclul de lucrăriThe series of works
17 serii, 826+ lucrări din ciclul Anatomia Invizibilului. 17 series, 826+ works from the Anatomy of the Invisible cycle.
Muzică & PoezieMusic & Poetry
Poezii, lucrări vizuale și reflexii — același act din trei unghiuri. Poems, visual works and reflections — the same act from three angles.
Expoziția inauguralăInaugural Exhibition
Prima expoziție a curentului Trans-Luminism Digital. The first exhibition of the Digital Trans-Luminism current.
„Forma nu este un început, ci un rezultat.
Tensiunea este înainte. Lumina vine după."
"Form is not a beginning but a result.
Tension comes before. Light comes after."
Lavinia Bujor-Deaconu
Vocabularul vizual The visual vocabulary
o decizie conceptuală, nu o limitare tehnică a conceptual decision, not a technical limitation
Lavinia Bujor-Deaconu folosește doar punct, linie, figuri geometrice și transparență. Nu folosește texturi picturale simulate, pensulă digitală care imită uleiul, efecte de pânză/ acuarelă/ cuțit, suprafețe decorative.
Foarte mulți artiști digitali încearcă să legitimeze digitalul imitând pictura.
Refuzul ei este o poziție radicală: digitalul nu trebuie să imite nimic. El poate avea propriul său limbaj.
Lavinia Bujor-Deaconu uses only point, line, geometric figures and transparency. She does not use simulated painterly textures, digital brushes that imitate oil, canvas/ watercolour/ palette-knife effects, decorative surfaces.
Many digital artists try to legitimise the digital by imitating painting.
Her refusal is a radical position: the digital need not imitate anything. It can have its own language.
Punctul rămâne punct. Linia rămâne linie. Transparența rămâne transparență. Lumina rămâne lumină. The point remains a point. The line remains a line. Transparency remains transparency. Light remains light.
Seria Arboriforme "Arboriforme" series
O gramatică a formei A grammar of form
tendința de a ajunge la alfabetul formei, nu la reprezentarea lumii a tendency toward the alphabet of form, not the representation of the world
PunctPoint
ca origineas origin
LinieLine
ca vectoras vector
CercCircle
ca câmp energeticas energy field
PătratSquare
ca structurăas structure
TransparențăTransparency
ca relațieas relation
LuminăLight
ca mediuas medium
Ea pornește de la: relație → structură → apariție. She starts from: relation → structure → appearance.
De ce nu textura Why not texture
Pentru Lavinia, textura devine inutilă pentru că textura descrie suprafața. Iar interesul ei nu este suprafața.
O textură care imită pictura clasică ar reintroduce ideea de suprafață pe care lumina se reflectă — exact ceea ce Trans-Luminismul Digital își propune să evite. Punctul și linia nu au manierism propriu, nu păstrează amprenta gestului; ele pot purta sens fără să atragă atenția asupra felului în care au fost produse.
For Lavinia, texture becomes useless because texture describes the surface. And her interest is not the surface.
A texture that imitates classical painting would reintroduce the idea of a surface on which light is reflected — precisely what Digital Trans-Luminism sets out to avoid. The point and the line have no manner of their own, they retain no trace of gesture; they can carry meaning without drawing attention to how they were produced.
Repere comparative Comparative references
Este o alegere similară, ca principiu, cu cea a unor artiști care au căutat formă "pură", necontaminată de gestul manual — Kandinsky sau Hilma af Klint.
Și diferită, prin urmare, de tradiția câmpului de culoare pictural — Rothko, Albers — unde sensul se construiește chiar prin densitatea și vibrația texturii.
It is a choice similar, in principle, to that of artists who sought a "pure" form, uncontaminated by manual gesture — Kandinsky or Hilma af Klint.
And therefore different from the tradition of the painterly colour field — Rothko, Albers — where meaning is built precisely through the density and vibration of texture.
Dacă fiecare serie ar folosi texturi diferite — pastel pentru una, acuarelă pentru alta — ciclul ar deveni un eseu de stiluri, nu un sistem coerent. If each series used different textures — pastel for one, watercolour for another — the cycle would become an essay in styles, not a coherent system.
Restrângerea radicală a vocabularului e ceea ce face posibilă unitatea celor peste 826+ de lucrări. The radical narrowing of vocabulary is what makes unity possible across the 826+ works.
Relația cu transparența The relationship with transparency
Transparența este probabil unul dintre elementele cele mai importante și mai puțin observate. În pictura clasică, forma este delimitată.
În multe lucrări ale Laviniei, forma coexistă cu alte forme — se intersectează, se traversează. Aceasta creează impresia că realitatea este alcătuită din straturi de energie, nu din obiecte solide.
Transparency is probably one of the most important and least observed elements. In classical painting, form is delimited.
In many of Lavinia's works, form coexists with other forms — it intersects, it crosses through. This creates the impression that reality is made of layers of energy, not solid objects.
Artista gândește
structural și relațional.
Mai întâi există raporturi, echilibre, tensiuni, câmpuri. Abia apoi apare forma.
The artist think
structurally and relationally.
First there are relations, balances, tensions, fields. Only then does form appear.
Lavinia nu folosește digitalul pentru a reproduce materia, ci pentru a explora structurile invizibile care preced materia.
Iar de aceea limbajul ei se reduce la elementele fundamentale: punct, linie, geometrie, transparență, lumină. Nu pentru că ar fi minimalistă în sens estetic, ci pentru că pare interesată de ceea ce este mai fundamental decât imaginea însăși.
Lavinia does not use the digital to reproduce matter, but to explore the invisible structures that precede matter.
And that is why her language is reduced to fundamental elements: point, line, geometry, transparency, light. Not because she is minimalist in an aesthetic sense, but because she appears to be interested in what is more fundamental than the image itself.
Lumina
Spre deosebire de formele istorice de luminism, care tratează lumina ca fenomen perceptibil, Trans-Luminismul o definește ca principiu originar al existenței. În această viziune, lumina nu este opusă întunericului, ci îl include și îl transcende. Forma nu este reprezentată, ci emerge din tensiuni invizibile ale luminii. Astfel, Trans-Luminismul mută discursul artistic de la reprezentarea luminii la ontologia ei.
Trans-Luminismul propune o întrebare diferită:
Ce este lumina înainte de a deveni vizibilă?
Lumina încetează să mai fie un subiect artistic.
Devine un model de înțelegere a existenței însăși.
The Light
Unlike historical forms of Luminism, which treat light as a perceptible phenomenon, Trans-Luminism defines light as an originating principle of existence. In this vision, light is not opposed to darkness but includes and transcends it. Form is not represented but emerges from invisible tensions within light. Trans-Luminism therefore shifts artistic discourse from the representation of light to its ontology.
Trans-Luminism proposes a different question:
What is light before it becomes visible?
Light ceases to be a mere subject of art.
It becomes a model for understanding existence itself.